Scurtă prezentare a Comunei Paltin

Comuna Paltin, conform precizărilor din dicţionarul geografic, se află în zona montană a judeţului, în inima Vrancei, în partea vestică a judeţului, de-a lungul râului Zăbala, cel mai mare afluent al râului Putna, pe ambele maluri, în deal (pe partea stângă a râului) aflându-se satele Ghebari şi Vâlcani.

Localitatea se află la altitudine de 453m faţă de nivelul mării. Suprafaţa totală a vetrei satului era în 2008 de 37,50kmp. Satele care compun comuna sunt : Paltin – reşedinţa comunei, Prahuda, Ghebari, Vâlcani, Tepa, Masa- Bîra, Ţipău.

Conform geografului N. Rădulescu, „Vrancea este un lung sat înşirat pe ape”. Comuna Paltin face parte dintre localităţile montane ale judeţului Vrancea, teritoriul său fiind încadrat în categoria a treia de complexitate. Cotele terenului pe care se află amplasată comuna variază de la 275m, în zona albiei râului Zăbala, la 700m. Zăbala este principalul afluent al Putnei, în zona montană. Izvorăşte de sub muntele Lăcăuţ (1777m). zăbala (S=546kmp, L=66,5km), în cursul său superior are o vale foarte îngustă şi sălbatică, impresionând vizitatorul. Conform prof. Al. P. Arbore, numele râului vine de la vechiul slav – săbăila = a murmura, a face zgomot; deci numele Zăbala vine de la zgomotul ce-l face cursul năvalnic al apelor sale.

Clima este, în general, temperat continental, de munte, cu precipitaţii neuniforme, cu vânturi de munte – vale şi cu inversiuni de temperatură.

         Scurt istoric al școlii din Paltin

Învăţământul în această localitate îşi are începuturile la sfârşitul secolului al XIX – lea, când s-a pus piatra de temelie a primei şcoli (1898), unde în prezent este Grădiniţa nr. 1 Paltin.

Primul învăţător a fost Constantin Saulescu, un om foarte energic, care se bucura de un deosebit respect din partea sătenilor. Până la terminarea construcţiei localului de şcoală, sătenii conduşi de primarul Constantin Pricopănescu au dat după puterile lor tot sprijinul, deoarece şi atunci fondurile pentru învăţământ erau insuficiente. Tot odată se mergea şi cu construcţia casei învățătorului ce se afla spre nord de localul şcolii. Aceasta era prevăzută şi cu anexe deoarece, pe lângă activitatea din clasă, copii trebuiau să cunoască şi cerinţele practice din viaţa satului: ei erau pregătiţi pentru a fi gospodari de nădejde în satul natal, la care ţineau nespus de mult.

Erau învățați să nu se teamă de viața aspră a muntelui, să se ajute reciproc pentru a învinge greutăţile, să fie credincioşi, să trăiască în bună înţelegere în cadrul obştei tradiţionale.

Cu toate eforturile depuse, frecventau cursurile circa 30 – 35% din numărul copiilor de vârstă şcolară, nefiind rare cazurile de copii declaraţi „inapţi pentru învăţământ“. Numărul de ştiutori de carte nu depăşea 20% din membrii comunităţii. Până la Al Doilea Război Mondial învăţământul a fost de 4 clase, după care, în timpul când director era Constantin Grecu, la Paltin se învăţau 5 clase. Activitatea de educaţie şi instrucţie era asigurată de soţii Grecu şi preotul Neculai Şuşu.

Din 1948 se trece la învăţământul de 7 clase, la Paltin venind şi elevii absolvenţi a 4 clase din comuna Spulber. Totuşi, efectivele erau mici, de aceea în anul 1956 gimnaziştii au fost nevoiţi să continue cursurile la Şcoala Năruja. Acolo mergeau la şcoală şi copiii din satele Prahuda si Vâlcani.

Dacă la ciclul primar învăţătorii erau absolvenţi ai şcolii normale, buni stăpânitori ai metodicii şi a lucrului cu instrumentul muzical, la gimnaziu se simţea o acută lipsă de cadre didactice calificate.

Pentru uzul şcolar se foloseau traduceri ale manualelor sovietice din limba rusă. Învăţarea limbii ruse se făcea începând cu clasa a IV-a.

Revenindu-se din anul 1958 la învăţământul gimnazial la Paltin, când director era Tătulescu Ion, pentru copiii de la distanţă se deschide Internatul şcolar.

Prin trecerea, începând cu anul 1961, la învăţământul obligatoriu de 8 clase, au crescut efectivele şcolare, fapt ce a impus construirea unui local propriu de şcoală. Acesta a fost construit în timpul când director era învăţătorul cu calităţi pedagogice deosebite şi cu dragoste deosebită pentru muzică la vioară – Constantin Cursaru.

Generalizarea învăţământului de 10 clase a impus şi introducerea funcţiei de director coordonator, funcţie îndeplinită la început de profesorul de matematică Vasile Gheorghe.

În anul 1972 începe să funcţioneze clasa a IX - a de la treapta I, având ca diriginte pe profesorul de geografie Gură Ion, absolvent al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi. La această clasă au venit elevi şi din comunele Nereju și Năruja.

Efectivele sporite de elevi au impus necesitatea construirii unui local nou de şcoală, în timpul când director coordonator era Fănuță Lazăr – profesor de limba romană, absolvent al Universităţii Bucureşti.

Treapta I a funcţionat la Paltin până în anul 1991.

Evenimentele din 1989 au găsit în plină activitate didactico-metodică şi de specialitate cadrele didactice de la Şcoala Paltin, unde profesorul Tătaru Ionel îndeplinea funcţia de director coordonator, iar în anul 1992 a fost ales primar al comunei. În calitate de primar a sprijinit cu bune rezultate activitatea Şcolii Paltin, chiar dacă rezolvarea numeroaselor probleme devenise mult mai dificilă.

Întrucât absolvenţii clasei a VIII-a ridicau numeroase probleme atât familiei cât şi societăţii, s-a înfiinţat din anul 2003 Şcoala de Arte şi Meserii, diriginte la clasă fiind profesoara de lb. franceză Chiriac Nastasia.

La Școala de Arte şi Meserii veneau elevi de la şcolile Paltin, Prahuda şi Spulber.

Începând cu anul şcolar 2010/ 2011 şcolile de arte şi meserii s-au desfiinţat.

Primirea de manuale școlare în mod gratuit de către toţi elevii începând cu anul 1968, iar în prezent şi rechizite, de către copiii proveniţi din familii cu situaţie economică precară şi alocaţia acordată copiilor indiferent de locul unde lucrează părinţii, au avut efecte benefice pentru buna funcţionare a şcolii.

Faptul că elevii de la distanţă servesc zilnic o masă caldă la terminarea cursurilor este un sprijin real la asigurarea stării lor de sănătate şi un stimulent la învăţătură.

Numărul de elevi şi preşcolari cuprinşi la unităţile din această localitate a crescut de la 120 în anul 1948 la 253 în anul 2006, 270 în anul 2010, cu un maxim în anul 1983 când, potrivit statisticilor, au fost înscrişi 401 elevi.

Referindu-ne la numărul de cadre didactice, acesta a evoluat de la 4 în anul 1948 la 14 în anul 1968, 25 în anul 1983, în anul 2006 la 18 plus un maistru cu normă întreagă şi unul cu normă parţială, iar în anul 2010 la 20.